%20(1).jpg)
Referinte istorice si redescoperiri!
Uleiurile esentiale au fost folosite de-a lungul secolelor pentru ritualuri religioase, tratamentul bolnavilor si pentru alte nevoi fizice si spirituale. Este foarte probabil ca cei din vechime sa fi avut o mult mai buna intelegere a utilizarii uleiurilor decat o avem noi astazi.
Datari din 4500, I.Hr descriu utilizarea substantelor balsamice cu proprietati aromatice in cadrul ritualurilor religioase si actelor medicale.
Egiptenii erau maestri in utilizarea uleiurilor esentiale. Datari istorice descriu cum unul din fondatorii medicinei faraonilor a fost arhitectul Imhotep,care era marele vizir al regelui Djoser(2780-2720 I.Hr.) Lui Imhotep i se oferea credit pentru ca folosea adeseori uleiuri, plante si plante aromatice in scopuri medicinale.
Hieroglife pe zidurile templelor egiptene descriu modul de amestecare al uleiurilor si ofera sute de retete. O camera sacra in templul lui Isis de pe insula Philae descrie un ritual numit “curatarea trupului si sangelui de impurtati diabolice”. Aceasta curatare emotionala presupunea folosirea uleiurilor esentiale timp de trei zile.
Un papirus antic descoperit in templul lui Edfu continea formule medicinale si retete de parfumuri folosite de alchimisti si inalti preoti in amestecul substantelor aromatice pentru ritualuri.
Egiptenii par a fi primii care au descoperit potentialul aromelor. Ei au creat diferite amestecuri aromatice atat pentru uz personal cat si pentru ceremoniile desfasurate in temple si piramide.
Cu mult inainte de vremurile lui Iisus, vechii egipteni au colectat uleiuri esentiale si le-au pus in vase de alabastru. Aceste vase erau special modelate pentru uleiurile esentiale folosite in casa. In 1922, cand mormantul lui King Tut’s tomb a fost deschis, au fost descoprite 50 de borcane de alabastru menite sa contina 350 de litri de uleiuri. In timp ce hotii au furat mare parte din uleiurile esentiale, unele vase inca mai contineau urme de ulei. Hotii le-au furat deoarece rascumpararea regelui era in aur, atat de pretioase erau uleiurile in lumea antica.
In 1817, Ebers Papyrus, un document medical de peste 870 picioare lungime, a fost descoperit. Datand din 1500 I.Hr., el continea peste 800 de remedii si prescriptii naturiste. Alte documente descriau o rata de succes foarte mare in peste 81 de boli diferite. Multe mixuri contineau smirna si miere. Smirna este inca recunoscuta pentru abilitatea de a ajuta in infectii ale pielii si afectiuni ale gatului si in regenerarea tesutului. Datorita eficientei in prevenirea inmultirii bacteriilor, smirna a fost folosita la imbalsamare.
Medici din Ionia, Attia si Creta au venit in orasul Nilului ca sa isi imbunatateasca cunostintele. In aceasta perioada scoala lui Cos a fost fondata de catre Hippocrates (460-377 I.Hr.), pe care grecii, cu putina exagerare probabil, l-au denumit parintele medicinei.
Romanii isi purificau templele si cladirile politice cu ajutorul uleiurilor esentiale. De asemenea, foloseau uleiuri in baile termale pentru a revigora trupul si alunga bolile.
Life Science Publishing (2016), "Essential Oils Desk Reference Special First Edition Hardcover".
Referinte Biblice
Exista peste 200 de referinte cu privire la arome, tamaie, unguente, in Vechiul si Noul Testament. Plante aromatice precum tamaie, smirna, halvan, scortisoara, casia, rozmarin, isop si nard erau folosite pentru vindecare.
In Exod, Domnul a dat urmatoarea reteta lui Moise ca ulei sfant: 500 sekeli, aproximativ un galon de smirna, 250 sekeli de scortisoara,250 sekeli calamus, 500 sekeli de cassia si 1 1/3 galoane de ulei de masline.
Noul Testament atesta ca magii s-au prezentat in fata noului nascut Iisus cu tamaie si smirna. Un alt ulei descris in ungerea lui Iisus este nardul: “ si fiind in casa lui Simon , asa cum statea el, venise o femeie carand o cutie de alabastru cu ulei de nard in ea, foarte pretios; si a spart cutia si I-a turnat in cap.”( Mark 14:3) Ungerea lui Iisus este mentionata si in Ioan 12:3:” apoi a luat Maria ulei de nard, foarte scump, si a uns picioarele lui Iisus si le-a sters cu parul ei: si toata casa s-a umplut de mirosul uleiului”.
Biblia de asemenea mentioneaza un incident in care ofranda cu tamaie a lui Aaron a oprit ciuma. Numerele 16:46-50 mentioneaza ca Moise l-a instruit pe Aaron sa ia cadelnita si sa adauge tamaie si carbune si sa mearga repede in congregatie sa ii curete: “iata mania Domnului; ciuma a inceput. Biblia mentioneaza ca Aaron a stat intre vii si morti si ciuma s-a oprit. Este semnificativ de mentionat ca in retetele tamaiei biblice si talmudice se gasesc trei tipuri de scortisoara. Aceasta este recunoscuta pentru a fi puternic anti microbiana, anti bacteriana. Ingredientul denumit “stacte” se crede a fi un condiment dulce, inrudit cu smirna care este antiviral si anti microbian.
Life Science Publishing (2016), "Essential Oils Desk Reference Special First Edition Hardcover".
Alte referinte
Se spune ca lui Napoleon ii placea atat de mult o apa de toaleta facuta din Neroli si alte ingrediente , incat a comandat 162 de sticle. Dupa ce a cucerit Ierusalimul, unul din lucrurile pe care cruciatii le-au adus in Europa a fost esenta solidificata de trandafiri.
Mistica secolulul al 12-lea, Hildegard of Bingen, folosea plante si uleiuri in vindecare. Aceasta maicuta si-a creat propria manastire si a fost autoarea multor lucrari. Cartea ei, Physica, contine mai mult de 200 de capitole despre utilizarea plantelor in vindecare.
Life Science Publishing (2016), "Essential Oils Desk Reference Special First Edition Hardcover".
Redescoperirea
Reintroducerea uleiurilor esentiale in medicina moderna a inceput la sfarsitul sec. al 19-lea si inceputului sec al 20-lea. In timpul primului razboi mondial, utilizarea uleiurilor si esentelor in spitalele civile si militare a crescut.
In Franta, un medic, Dr. Monciere folosea uleiurile esentiale pentru a trata rani infectate si a inventat o serie de unguente aromatice.
Rene-Maurice Gattefosse, Ph.D.,un chimist cosmetic francez , este privit ca parintele aromaterapiei. El si un grup de oameni de stiinta au inceput sa studieze uleiurile esentiale in 1927.
In cartea sa din 1937 Aromaterapia, Dr. Gattefosse a spus povestea reala a uleiului de lavanda care vindeca arsuri grave. Povestirea a luat dimensiuni cosmice in literatura de specialitate. Desi evenimentul nu a insemnat inceputul dumului in privinta uleiurilor, felul in care a povestit intamplarea, a fost emotionant si puternic de-a lungul timpului.
Dr. Gattefosse a fost efectiv ars in urma unei explozii in laborator in iulie 1910. Dupa ce a stins flacara, tarandu-se pe iarba, a scris ca “ambele maini erau acoperite de gangrena de gaz si ca doar spalandu-le cu apa de lavanda a reusit sa opreasca raspandirea gangrenei. Acest tratament a fost urmat de transpiratie abundenta, iar vindecarea a inceput a doua zi.
Robert B. Tisserand, editor al jurnalului international de aromaterapie, a cautat cartea Dr. Gattefosee timp de 20 de ani. O copie a fost gasita si Tisserand a editat versiunea din 1995. Tisserand a scris ca arsurile lui Dr. Gattefosse “trebuie sa fi fost extrem de grave ca sa duca la gangrena de gaz, o infectie foarte serioasa. “
Dr. Gattefosse a impartasit studiile sale cu un coleg si prieten, Jean Valnet, un medic din Paris. Epuizand stocul de antibiotice, doctor fiind in Tonkin, China, in timpul razboiului mondial, Dr Valnet a inceput utilizarea terapeutica a uleiurilor esentiale pe pecienti raniti pe front. Spre surprinderea sa, acestia si-au revenit miraculos din infenctii majore. A reusit astfel sa salveze multi soldati care in caz contrar, ar fi murit.
Doi dintre studentii Dr. Valnet, Dr. Paul Belaiche si Dr. Jean Claude Lapraz, i-au continuat munca. Ei au investigat clinic proprietatile antivirale, antibacteriene, antifungice si antiseptice ale uleiurilor esentiale.
Datorita muncii acestor medici si oameni de stiinta, puterea tamaduitoare ale uleiurilor esentiale castiga din nou teren.
Life Science Publishing (2016), "Essential Oils Desk Reference Special First Edition Hardcover".
